Dacă Dušan Makavejev ar  fi realizat W.R.-Misterije organizma (1971) în Moldova, probabil că ar fi folosit performanceul lui Vasile Rață din 1996, Pomul înmugurit, în scena de la începutul filmului, în care Milena Dravić, Ivica Vidović și Jagoda Kaloper își petrec, într-o încâlceală de degete, un ou spart în încercarea searbădă de a-l menține intact. Menită, probabil, să anticipeze una din temele care descriu de-a lungul peliculei laitmotivul misterelor organismului, scena în sine nu are nimic erotic, chiar dacă mâinile împletite în efortul de a salva pielița gălbenușului aparțin unor nuduri și în pofida faptului că mai încolo, în film, gestul se prelungește într-un act sexual explicit, alternat de comentariile artistei și sexologului Betty Dodson, în timp ce Milena conferențiază în curtea blocului de muncitori pe tema amorului liber, după ce citește în ziarul iugoslav Komunist un articol despre cum s-a îndrăgostit Karl Marx. Iar dacă mai specificăm și că dansul oului are loc în vârful unui pat, deasupra căruia veghează o fotografie, originală, ne avertizează actrița, cu Hitler și grupul de apropiați, realizată de Hugo Jaeger în 1939, și asta imediat după ce un Bulat Okudjava își încheie, dintr-un off retoric, poemul cu „Who will police our judges? / And who will will our will? / He who chooses his slavery, / Is he a slave still?”, sutura de simboluri politice, încercând disperat să protejeze vifelina fantomei libertății, transpare în toată măreția ei fals alegorică.

O falsă alegorie este și Pomul înmugurit, performanceul lui Vasile Rață din 1996. Numai că, în timp ce la ceilalţi congeneri referinţele contextuale ţin de domeniul evidenţei, Pomul înmugurit șochează tocmai prin absența ostentativă a politicului. Și care, deși spune pom înmugurit,

nu are nimic vegetal, totul fiind animal sau mineral. Mă-ntreb ce creatură va fi fost pomul însuși. Așa-numitul pom este uscat și, de fapt, doar trunchi estropiat, aripile de gâscă, și ele niște cioturi, sunt albe ca laptele, la poalele pomului zac împrăștiate zeci, sute de ouă impecabile, iar sub ele – un cuibar de vată de sticlă de culoarea urinei. Artistul pășește cu tălpile goale în sălașul ouălor, le adună de pe jos pentru a și le imola în cap… Iată ce fac eu cu libertatea voastră post-perestroikă, pare a spune Vasile Rață, atunci când oul cald ca gura mamei lui Grigorie Vieru trecuse pe neobservate din spațiul candid de celuloid al tomului, în cel pudic public al paginilor de gazetă și când o toropeală stătută cuprinsese cam tot ce se presupunea că trebuie să fie atitudine civică. A căuta simboluri, metafore și sugestii frumoase în materia de care se servește Vasile Rață în acest performance e absurd, întrucât artistul preia ad litteram clișeele și locurile comune din negura lui ’96, le filtrează de predicate, înlătură tacticos cuvintele de legătură, păstrând doar elementele de bază din structura și aparența unei ideologii: trunchiul glorios al patriei și zborul ei frânt, ca să folosim o expresie de mai târziu a lui Vladimir Beșleagă. Tot ce-ți rămâne de făcut este să-ți torni produsu-n cap, rod al imaculatei concepțiuni de după confortul celor cinci pâini cumpărate cu o rublă. Iată de ce, dacă l-ar fi turnat în Moldova în 1996, Dušan Makavejev l-ar fi cooptat pe Vasile Rață pentru scena gălbenușului efemer, după cum, în 1974, îl cooptase pe Otto Mühl pentru secvența de la Therapie-Komune din Sweet Movie.

articol publicat in revista ArtAct Magazine, nr. 116 / 2011

vineri 22 octombrie, Club Brain (Strada Gându 6), Iaşi, 20.30

duminică 24 octombrie, Atelierul de Producţie (Splaiul Unirii 160) Bucureşti, 19.00

Intrare liberă

Instalaţie animată cu val chimic, GrEen Plast1c, Anjus Marius

Muzica: mortlacreier

Durata: 30 min.

Un proiect al Asociaţiei Art No More realizat cu sprijinul Centrului  Naţional al Dansului Bucureşti

Şşş scolioza… este o instalaţie coregrafică. Împrumută numele din domeniul medical pentru a sugera într-un mod mai dramatic graţia ce se iveşte din automatism, din ritmul perpetuu şi cu volumul dat la minim al surpării corpului şi al opresiunii psihice la care sunt expuse categoriile de muncitori care îşi petrec ziua de lucru într-o cabină strâmtă dintr-un cadru urban claustrofobic. Spectacolul încearcă să aducă alinare individului supus zilnic activităţii statice şi degradării ce se strecoară pe nesimţite în corpul şi mintea lui. Alienate, unelte obediente  ale unei linii de producţie, uitând de integritatea lor, personajele se înfig la propriu în decor, se îngroapă în micul altar de birou (fotografii personale, suveniruri, talismane) sau devin de-a dreptul instrumente, împrumutând funcţiile obiectelor ce le stau în preajmă.

Muncitorii bolnavi produc o societate bolnavă. La suprafaţă, România de azi poate părea promiţătoare, dar promisiunea este dificilă, dacă nu imposibil de realizat într-o societate a cărei coloană vertebrală este atât de afectată.

David A. Kideckel

val chimic (Valentina Chiriţă) lucrează în domeniul editorial; este scriitoare. Debutează în octombrie 2010 la Casa de Pariuri Literare cu volumul de poezii Umilirea animalelor.

GrEen Plast1c (Gabi Eftimie) este traducătoare şi scriitoare. A debutat în 2006 la Editura Vinea cu volumul de poezii Ochi roşii polaroid.

val chimic şi GrEen Plast1c au mai făcut echipă în cadrul proiectului AlterText (2007)

http://www.mnlr.ro/ro-articole-articole_despre_mnlr-29.html

http://kfarad.blogspot.com/2007/08/altertextjpg.html

şi

Lectură stricată (2009) în „Două săptămâni, şase evenimente, o galerie”   http://www.galerie-montage.com/images/stories/Lectura_stricata.jpg

mortlacreier http://arhiva7.ro/mortlacreier/

Anjus Marius (Ana-Maria Plopeanu) îşi încheie anul acesta studiile de Actorie în cadrul   Universităţii de Artă Teatrală şi Cinematografică “I.L.Caragiale”. A jucat la Teatrul Odeon în spectacolul Scrooge.

Detalii pe www.artnomore.ro

Contact: Valentina Chiriţă

0729 891 943