Imaginea din stânga este coperta unui volum publicat de curând de Editura Cartier. El chiar există, se numește „Holocaustul la periferie. Persecutarea și nimicirea evreilor în România și Transnistria în 1940-1944” și a fost coordonat de Prof. Wolfgang Benz și de Prof. Brigitte Mihok. În limba germană a apărut acum aproape doi ani. În limba română, acum vreo două săptămâni. Am strecurat o informație despre viitoarea lui apariție într-unul din comunicatele mai vechi. Câteva voci din presa m-au contactat în secunda 2. Voiau informații despre acest volum, puțin cam neobișnuit.
Dnul Prof. Wolfgang Benz a venit personal de la Berlin pentru lansarea acestui volum, la Chișinău și la București. În ambele orașe au avut loc câte două evenimente, unul academic, pe la universități, altul ceva mai comercial & de popularizare, în librării. În dimineața zilei de ieri (14 mai), la ora anunțată, la Facultatea de Istorie a Universității din București, l-am întrebat pe dnul Benz cum a fost la Chișinău, mi-a spus ca au venit mulți studenți, presa căcălău, multă lume interesată. „They asked me if Antonescu was a bad man. And I said Yes!”
În ciuda eforturilor întreite (Editura Cartier – Ambasada Germaniei din România – INSHR „Elie Wiesel”) de promovare a celor două evenimente de la București, la care se mai adaugă și sprijinul impecabil al gazdelor, la conferință și la discuțiile despre carte n-a venit nici dracu’. Nici dracu’, adică stundenții de la Facultatea de Istorie a UNIBUC și un public ceva mai larg decât cadrele competente în domeniu, la Librăria Cărturești din Verona.
În timpul lansării de la Cărturești, am făcut următoarea constatare: În România, dezbaterea publică a fost monopolizată de tema comunismului, iar ce s-a întâmplat înainte de 1945, deși documentat și făcut public prin concursul a mai multe instituții competente, a intrat într-un con de umbră, purtând parcă aura unui tabu. Cum se explică acest fapt? Wolfgnag Benz și Alexandru Florian au vorbit despre numai aparența unei concurențe dintre cele două discipline în spațiul public al dezbaterii, pentru că în realitate, fiecare știință își vede de cercetarea ei.
În fapt, cred că pentru toți cei de față a fost limpede în acel moment că tema comunismului rentează, cea a holocaustului nu. La o dezbatere despre comunism poți să-ți pui cravată roșie, la una despre holocaust nu poți să arborezi steaua lui David și nici să mimezi însemne naziste. Despre comunism poți să râzi, despre holocaust nu. Dacă spui bancuri despre un dictator comunist, râd toți, dacă spui unul despre evrei sau despre Hitler, râd numai câțiva. La o masă rotundă despre comunism te duci ca la chermeză, la una despre holocaust – ca la parastas. Dacă scrii despre comunism ești de treabă, imediat ți se propun funcții, ți se adresează oferte, ești invitat, dacă o faci despre holocaust, te refuza 10 edituri. Comunismul rentează, holocaustul nu.
După lansare, l-am însoțit pe dnul Prof. Wolfgang Benz, alături de cineva de la Ambasada Germaniei, până lângă Parcul Izvor. Voia să vadă Monumentul Holocaustului. Opera lui Peter Jacobi este măreață, covârșitoare, zdrobitoare, puternică, memorială.
P.S. Acestea sunt observațiile unui individ care nu studiază cele două discipline la școală, a citit despre ele, le-a înțeles importanța, iar acum constată. Deschid cartea la întâmplare: „Situația nu s-a schimbat imediat după prăbușirea sistemului comunist; România a făcut-o mai greu decât statele succesoare ale Uniunii Sovietice (Ucraina, Republica Moldova). Motivul este evident: în Transnistria este vorba de crime ale armatei române, ale jandarmeriei române și ale întregului aparat de stat român.”, p. 224.


Recent Comments