Articole cu următoarea etichetă ‘contemporary art

FOOTAGE de nicoleta esinencu

Saturday, July 10th, 2010

Luni, 12 iulie
“FOOTAGE”un performance de nicoleta esinencu
cu: alexandru pleşca, doriana talmazan, irina vacarciuc
intrare: 30 lei

str. 31 august 98, terasa ”Orpheus” (Uniunea Scriitorilor)
Unii cred că Amstrong n-a pus niciodată piciorul pe Lună. Bate briza peste steagul american în video-ul ăla, şi doar pe Lună nu e vînt, nu-i aşa? Dar cînd vedem la TV cum arde Parlamentul, trei străzi mai încolo – ei, asta e mai uşor de crezut, nici nu trebuie să ieşi din casă să te uiţi cu ochii tăi. Ba chiar e mai sigur să nu. Fake e numai ce nu cunoaştem, noi înşine n-avem cum să fim. Să fim fake. Noi doar îmbunătăţim realitatea, pe ici, pe colo, buze mai roşii, ciorapi impecabili, şolduri mai suple. Chiar şi-aşa, noi nu putem fi decît autentici, o ţară de oameni curajoşi şi revoluţionari – „ important e nu ce înscenezi/ important e cu ce te alegi din înscenare“. Iar de ales, te alegi cu o părere mai bună despre propria persoană şi o realitatea mult mai bine ordonată: fiecare la locul lui, binele-bine, răul-rău, vinovaţii-vinovaţi (dovediţi), sîngele cît trebuie de roşu şi zăpada – albă ca neaua.

Footage are mai puţin de-a face cu falsificarea imaginii şi manipularea atent ierarhizată, cît cu mistificarea de sine, cu variabila distanţă dintre revoluţiile pe care le vorbim şi laşităţile cu care ne ocupăm locul, remunerat, în schema prestabilită a nonimplicării. (Iulia Popovici)
mulţumim: IMAGOwww.imago.md

Rolul banilor in literatura, arta & atitudinea contemporana

Monday, July 5th, 2010

Cardiografii monetare, scanometrie de Igor Mocanu, 2010

Cardiografii monetare, scanometrie, 2010.

Banii par a fi devenit încarnarea unui imperiu care ingurgitează tot. Truismul că totul se cumpără și se vinde pare a se fi transformat într-o realitate crudă și mult mai cinică: totul e făcut cu scopul de a se vinde și cumpăra. Corporațiile vând servicii și cumpără umanul, în forma resurselor umane; universitățile propagă instrumente economice, formează businessmeni și se reproduc prin turism universitar; muzeele nu mai fac comerț cu artă, ele cumpără și vând artiști, cât mai în carne și oase; artiștii negociază creativitatea; Biserica Ortodoxă Română cumpără putere în Stat, Vaticanul vinde mântuirea… S-a spus, dacă în trecut instrumentul de comunicare al puterilor totalitare a fost limbajul, în prezent, instrumentul de comunicare al real-capitalismului este banul care, aidoma Sfinxului, discută cu societatea ca prin ghicitură: Dacă în trecut puteam critica puterea prin limbaj, cum putem critica astăzi puterea? Care este diferența dintre Canalul Dunăre – Marea Neagră și Administrația Finanțelor Publice? Câtă diferență există între un act de limbaj critic & disident și un atentat terorist? Ș.a.m.d.

Cititi intregul dosar in Nr. 3 / Mai 2010 al Revistei La Plic, in care raspund: Alex. Cistelecan, Constantin Vică, Andreiana Mihail, Alexandru Matei, Francisc Ormeny și Mariana Țîbuleac.