foto: Sanda Watt

Dupa aparenta incheiere a conflictului transnistrean din ’92, soldatii din satul meu, inrolati voluntar in armata moldoveneasca, s-au intors acasa, s-au adunat toti a doua zi in jurul bustului lui Kotovski din fata ex-Sovietului Satesc si si-au descarcat cu totii munitiile in moaca de ciment a eroului national. Dupa ce au epuizat un “magazin” de cartuse, au incarcat din nou si au tras. Si tot asa pina cind din eroul nostru national a ramas doar postamentul. Restul era moloz.

Recent s-a infiintat un Facebook Group intitulat Anti-Tanc. Statementul grupului e urmatorul: “Acest grup îşi propune să determine sensibilizarea opiniei publice în legătură cu o problemă stringentă pentru societatea moldovenească, şi anume prezenţa tancurilor sovietice amplasate pe post de monumente istorice pe întreg teritoriului Republicii Moldova. Propunem autorităţilor competente ale Republicii Moldova demontarea imediată a acestor vestigii de tristă faimă ale epocii sovietice care împreună cu sîrma ghimpată de la Prut constituie un element al ocupaţiei străine a teritoriului nostru naţional.”

M-am inscris pe acest grup tocmai pentru a putea vedea mai pe larg pozitia initiatorilor si a membrilor. Iar pozitia lor este un distructiva, oamenii nu vor sa-si mai aminteasca, vor sa arunce memoria la gunoi, sa o bage sub pres, sperind ca astfel vor scapa de stafia trecutului, insa neintelegind ca tot astfel ii vor despovara de aceasta stafie si pe cei care au construit, prin putere, acest trecut.

Cei care au cea mai mare nevoie ca aceste monumente sa fie distruse sint chiar cei care inainte au dat ordin sa fie amplasate, indiferent daca vorbim de KGB, CC al PCUS, UAPM s.a.m.d. Referentul acestui tip de monumente este unul felxibil. Sau, mai precis, monumentele ideologice sint cele mai maleabile. Tunul din Cahul, care sta cu teava indreptata spre Romania, nu se mai refera in 2010 la faptul ca Romania trebuie impuscata cu tunul, ci ca cineva, la un moment dat, a dat un ordin ca acel tun sa stea cu teava indreptata spre Romania. Luind tunul de-acolo, nu vom face decit sa-l spalam pe miini pe cel care a dat ordinul, iar acesta va rasufla usurat. In sfisit, nu mai exista nici o dovada ca in trecut el, artistul, a mincat rahat. Gata, acum se poate apuca in liniste si plin de fiorul inspiratiei sa-i sculpteze bustul lui Stefan Cel Mare si Sfint, pe care, eventual, sa-l amplaseze in acelasi loc, cu triumfatoarea-i cruce indreptata catre Romania si Uniunea Europeana.

In fotografia de mai sus e Zidul Berlinului, acaparat de un graffiti in care trei figuri feminine tin o pancarta pe care scrie: “Don’t destroy our History”. Adica, “nu ne distrugeti istoria”. Cee ce nu se vede in fotografia de mai sus este ca aceasta bucata de zid a fost rupta din corpul zidului originar si amplasata undeva in interiorul orasului.

Baieti, daca nu aveti ce face cu istoria, puneti mina pe-un spray si dati un tag pe tancurile alea, scrieti pe ele “Stefan cel Mare si Sfint”, “Basarabia pamint romanesc”, “Limba noastra-i o comoara”, “Romania suck’s”,  sau ce vreti voi, dar nu le scoateti de-acolo.